Eustatie Chiriţă s–a născut în anul 1888. După absolvirea Şcolii de cântăreţi[1] a fost numit la Biserica ”Acoperământul Maicii Domnului” din localitatea Nesvoia, jud. Hotin, la 10 decembrie 1907[2]. În luna decembrie a anului 1912 a fost transferat la Biserica ”Sf. Arhanghel Mihail” din Logăneşti, jud. Chişinău[3], şi în 1918 – la Biserica ”Sf. Arhanghel Mihail” din satul Pituşca[4], acelaşi judeţ. La 2 iulie 1922 a fost hirotonit diacon pe seama parohiei Pituşca[5], îndeplinind în continuare funcţia de cântăreţ.
În primul an de ocupaţie sovietică (1940–1941), din cauza lipsei de slujitori ai cultului, a fost hirotonit preot de către Episcopul Aleksie de Tula[6], trimis de autorităţile bisericeşti de la Moscova să conducă provizoriu Biserica din Basarabia. Puţin timp a avut să aducă laude lui Dumnezeu în calitate de preot la biserica din Pituşca. La 13 iulie 1941, părintele Eustatie Chiriţă, împreună cu alţi localnici din Pituşca, au fost arestaţi de agenţii NKVD şi duşi sub escortă în pădurea din apropierea satului Păuleşti, unde au fost împuşcaţi[7].
Potrivit altor surse, aflându–se că părintele a oficiat un tedeum în care s–a rugat ca să câştige Armata Română, a fost omorât la 13 iunie 1941[8].
În ziarul „Basarabia” se descrie în felul următor: la 29 iulie, părintele Eustatie, ieşind din biserică, s–a exprimat faţă de ţărani că ”în curând vom avea oaspeţi”. Cuvintele părintelui au ajuns la urechile agenţilor organelor raionale NKVD–iste. Împreună cu preotul au fost arestaţi mai mulţi ţărani localnici, suspectaţi de filoromânism. Fiind duşi sub escortă la Păuleşti–Lăpuşna, au fost cu toţii împuşcaţi[9].
Ziarul „Raza” descrie că la 31 iulie, înainte de retragerea sovieticilor, autorităţile sovietice locale intenţionau să arunce în aer biserica din Pituşca. Aflând despre aceasta, părintele Eustatie a chemat în ajutor localnicii. În următoarea zi, împreună cu părintele au fost arestaţi mai mulţi gospodari localnici. Părintele Eustatie Chiriţă a fost împuşcat pe marginea unui drum de ţară. ”A fost găsit cu trei degete ale mâinii drepte înmănuncheate pentru închinare cu semnul Sfintei Cruci”[10].
[1]„Anuarul Arhiepiscopiei Chişinăului”, p. 61.
[2]KEB, nr. 51-52, 1907, p. 295.
[3]Idem, nr. 50, 1912, p. 395.
[4]„Anuarul Arhiepiscopiei Chişinăului”, p. 61.
[5]Revista „Luminătorul”, nr. 13-14, 1922, p. 1.
[6]Ziarul ”Basarabia”, 21 septembrie 1941.
[7]Localităţile Republicii Moldova. Itinerar documentar-publicistic ilustrat. Vol. 10, Chişinău, 2012, p. 431.
[8]Teodor Candu, pr. Octavian Moşin. Documente privitoare la istoria Bisericii din RSSM: registrul şi listele clerului (1945-1955). Chişinău: Editura „Pontos”, 2013, p. 271.
[9]Ziarul ”Basarabia”, 21 septembrie 1941.
[10]Ziarul ”Raza”, 31 mai – 6 iulie 1942.
Comments