Date noi despre preotul martir Alexandru Dașcheev (+4 decembrie 1962)

La 27 octombrie 1916 a fost transferat de la parohia Percăuți, jud. Hotin, la Putinești, conform cererii înaintate, preotul Alexandru Daşcheev[1]. Viitorul preot s-a născut la 13 iunie 1893, în familia lui Zinovie și a Olgăi Dașcheev. Tatăl său era cântăreț la Catedrala ”Acoperemântul Maicii Domnului” din Hotin[2]. După absolvirea şcolii primare a urmat studiile la Şcoala Spirituală din Edineţ, apoi, din 1909, la Seminarul Teologic din Chişinău, pe care l-a absolvit în anul 1915.

După absolvirea studiilor seminariale, viitorul preot Alexandru Daşcheev, la 27 august 1915, a fost numit temporar în funcţia de cântăreţ la biserica din Suhuluceni, jud. Orhei[3]. Se căsătorește la 12 octombrie 1915, cu Anastasia Gheorghianov. A fost hirotonit diacon la data de 24 octombrie și în următoarea zi a fost hirotonit preot, în Duminica a 24-a după Cinczecime, în timpul Sf. Liturghii săvârșite la Catedrala din Chișinău. A fost hirotonit preot pe seama bisericii din Percăuţi, jud. Hotin, iar la 27 octombrie 1916 a fost transferat la biserica din Putineşti[4]. S-a aflat aici întreaga perioadă interbelică. Vârstnicii îşi aminteau de părintele Alexandru ca de un adevărat duhovnic, având o foarte mare autoritate de preot şi educator pentru enoriaşii săi.

În Episcopia Hotinului, care cuprindea județele Bălți, Hotin și Soroca, se organizau în parohii Cercuri pastorale la care participau preoții și enoriașii localnici cât și cei din satele vecine. La 20 mai 1937, în parohia Putinești a avut loc întrunirea Cercului pastoral “Vestitorul” , din cadrul protoieriei cercului 3 Soroca. După oficierea Utreniei și a Sf. Liturghii a predicat preotul Nicanor Murafa, de la Gura Căinari, tratând tema “Rătăcirile de astăzi”. Apoi s-a sfințit și inaugurat localul cooperativei din comună. Cu acest prilej a luat cuvîntul învățătorul Dionisie Moraru, care a arătat rostul acestei tovărășii în viața sătenilor. A mai vorbit E. (Emanuil) Solcanu, preotul B. Chelaru, președintele cercului și preotul Alexandru Dașcheev, parohul local. După finalizarea programului oficial, membrii cercului au mers la reședința parohială. Clericii lua-se hotărârea ca să contribuie financiar pentru fondul cultural al Cercului, ca din banii adunați să se procure literatură religioasă. Pe parcursul anului 1937, părintele Alexandru Dașcheev a mai predicat în cadrul cercului pastoral “Vestitorul”, la 4 iulie, organizat la Zarojani, filiala parohiei Gura Căinari, la 22 august, la Gura Căinari și la 23 noiembrie, la Florești. După oficierea Sf. Liturghii în Biserica “Sf. Ierarh Mitrofan” din orașul Florești, părintele Alexandru a vorbit “Despre îndreptarea neajunsurilor societății de astăzi”. În biserică erau prezenți, enoriașii, autoritățile locale, elevii școlilor primare, cât și cei ai gimnaziului mixt. După finalizarea programului oficial s-a împărțit credincoșilor crucilițe și cărțulii ziditoare de suflet[5].

După ocuparea Basarabiei de către sovietici (1940-1941), preoții rămași au fost obligați de către autorități să plătească impozite exagerate, alții supuși represiunilor prin arestări, deportări în Siberia fiind siliți să îndeplinească diferite munci degradante, umiliți, bătuți și chiar omorâți. În acea perioadă au fost distruse și multe biserici. Părintele Alexandru Daşcheev a continuat să slujească la biserica din sat. În luna noiembrie 1940, pentru neachitarea la timp a impozitului agricol de pe lotul de pământ pe care îl avea în posesie a fost arestat de către colaboratorii secției NKVD şi judecat la 10 ani de lagăr[6]. Trei dintre membrii comisiei de evaluare și confiscarea averii acuzatului Dașcheev A. Z., erau din Gura Căinari: președimtele sovietului sătesc V. L., președintele colhozului Z. și ajutor de președinte al colhozului, membru al sovietului local, A. G. După eliberarea Basarabiei, în toamna anului 1941, Jandarmeria locală a deschis un dosar de urmărire penală pe numele unor activiști din timpul stăpânirii sovietice. Dosarul a fost transmis spre examinare la Curtea Marțială, Corp 3 Armată. Cei arestați, printre care și cei trei activiști amintiți mai sus, se aflau în penitenciarul din Bălți. Referitor la confiscarea averii preotului, unul dintre martori s-a exprimat în felul următor: „s-a ridicat în mod barbar bunurile preotului din satul Putinești, precum și tot pământul pe care l-au luat cu forța la colhoz, iar pe dânsul l-au ridicat și deportat în loc necunoscut”. Potrivit informației din dosar, din fosta averere a preotului, au fost ridicate și transmise gospodăriei colhozului următoarele bunuri: una iapă, una vacă, 2 porci, 7 stupi, una mașină de semănat, un aparat pentru extrasul mierii, un plug și alt inventar agricol[7]. La 24 noiembrie 1942, protoeria cercului 3 Soroca a alcătuit o lista a clericilor pensionari şi deportaţi, în acea listă figura şi numele părintelui Alexandru Dașcheev, „deportat de bolșevici”. Urma ca la începutul anului 1943, preoteasa Anastasia Dașcheev să primească o primă de ajutor[8]. Părintele Alexandru a petrecut anii de detenţie într-un lagăr din Peninsula Ciukotka, pe râul Kolîma, suferind clima aspră şi condiţiile inumane de temniță. A fost eliberat în anul 1946. Revine în RSSM și în următorul an, autorităţile eparhiale îl numesc slujitor la biserica din Gura Căinarului, în 1948-1949 a deservit și biserica din satul vecin, Putineşti, vechiul său loc de păstorie[9].

În anul 1949, autorităţile sovietice locale îi interzic părintelui Alexandru de a mai sluji la biserica din Putineşti, iar în 1962 biserica a fost distrusă. Părintele era chemat aproape zilnic la sovietul sătesc, pentru a renunţa la preoţie şi a se pensiona. El a fost batjocorit, înjosit şi chiar ameninţat. Aceste împrejurări îi grăbesc sfârşitul. Trece la Domnul la 4 decembrie 1962, fiind înmormântat pe data de 6 decembrie în cimitirul din Gura Căinarului[10].

[1]Informații despre preotul Alexandru Dașcheev puteți găsi în: Protoiereu Ioan Lisnic, Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste. Centenarul Marii Uniri, 1918–2018. Chișinău, Cuvântul ABC, 2018, p. 122-123; In memoriam: Protoiereu mitrofor Grigore Lisnic. Chişinău: Editura „Labirint”, 2013, p. 30-33.

[2]ДАЧО, Ф. 1245, ор. 13, спр. 297, арк. 149.

[3]KEB, nr. 28, 1909, p. 231; nr. 21-22, 1915, p. 302; nr. 34-35, p. 1915, p. 439.

[4]ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 251, f. 11; KEB, nr. 42, 1915, p. 522; nr. 45, 1915, p. 1281; nr. 45, 1916, p. 246.

[5]„Episcopia Hotinului”, nr. 15-16, 1937,  p. 313-314, 315-316; nr. 21, 1937, p. 417-418;  nr. 1, 1938, p. 6.

[6]In memoriam: Protoiereu mitrofor Grigore Lisnic, p. 31; Ce preoţi au fost asasinaţi şi deportaţi de bolşevici din Basarabia. În: ziarul „Raza” ”, nr. 691, 12-19 decembrie 1943; Cartea Memoriei. Catalog al victimelor totalitarismului comunist. Vol. IV. Chişinău: Ed. „Ştiinţa”, 2005, p. 449.

[7] Arhiva C. C. al P. M. R. (București), F. 96, d. 4912, f. 3-7, 11, 22, 28, 36.

[8]ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 1049, f. 57.

[9]In memoriam: Protoiereu mitrofor Grigore Lisnic, p. 31.

[10]Ibidem p. 32.