Atanasie Captarenco s–a născut la 2 mai 1870, în familia preotului Nicolae şi a preotesei Natalia Captarenco din satul Căinarii Vechi, jud. Soroca. Tatăl său era parohul Bisericii ”Naşterea Maicii Domnului” din acea localitate. A fost botezat la data de 4 mai, în biserica din satul natal de către preotul Ioan Bacinschi din Hăsnășeni, avându–i naşi pe preotul Teodor Nartea de la biserica din Plopi şi Domnica, soția preotului Efimie Spoialov din Piatra. Preoteasa Domnica era fiica proprietarului Gheorghe Donici[1]. Preotul Nicolae Captarenco, născut în 1842[2], era fiul preotului Ioan Captarenco, din Cobâlea de Sus, născut în anul 1801, acesta era fiul preotului Simion Captarenco[3].
În anul 1879, preotul Nicolae Captarenco se transferă la Biserica “Sf. Cuvioasa Parascheva” din Izvoare, localitate învecinată cu Căinarii Vechi, aici tânărul Atanasie a învățat la școala din localitate, apoi la Școala spirituală și Seminarul Teologic. În anul 1892, după absolvirea studiilor seminariale[4] a fost numit de către autoritățile bisericești, cântăreţ la Biserica ”Sf. Gheorghe” din localitatea Curci, jud. Ismail. La 16 septembrie 1899 a fost hirotonit preot pe seama Bisericii ”Sf. Arhanghel Mihail” din satul Sevirova, jud. Soroca[5], unde a slujit până la 6 septembrie 1902, când a fost transferat în postul de al III–lea preot la Catedrala ”Înălțarea Domnului” din orașul Cetatea Albă[6]. În anul 1905, a fost transferat la Biserica ”Sf. Nicolae” din Crocmaz, jud. Cetatea Albă[7].
Slujitorii bisericești îl caracterizau pe preotul Atanasie Captarenco ca având „suflet bun, fire modestă și liniștită, cum au fost majoritatea preoților basarabeni”. În anul 1918, când „armata rusească bolșevizată și anarhizată” se retrăgea de pe teritoriul Basarabiei, părintele Atanasie, împreună cu alți localnici a fost arestat. S–au găsit probabil câțiva informatori din sat care i–au trădat pe cei care nu–i simpatizau pe bolșevici[8]. Soldații l–au scos pe preot din biserică, în timpul când oficia botezul unui copil şi a fost dus sub escortă peste Nistru[9]. Potrivit mărturiei unui sătean, arestat și el de bolșevici, părintele ar fi fost omorât în ziua de 12 februarie după amiază, pe marginea drumului, în apropiere de comuna Iasca și Maiak. Preotul mergea ceva mai în urma arestaților și a fost omorât cu trei focuri de armă.
După 3 săptămâni de la asasinare, trupul preotului martir a fost găsit aruncat în câmp. La acea vreme, armata germană ocupase pentru puțin timp Odesa, cât și localitățile din stânga Nistrului, situație favorabilă pentru ca rămășițele pământești ale preotului Atanasie Captarenco să fie înmormântate creștinește. La data de 5 martie, preoții din Iasca și Beliaevka, împreună cu protopopul cercului parohiilor Maiak, preotul Grigore Lebedev au pregătit trupul preotului martir pentru înmormântare. După ce a fost îmbrăcat în veșminte preoțești și așezat în raclă, răpăsatul a fost petrecut până la Nistru, de unde împreună cu preotul Constantin Erhan din Olănești au trecut cu barca pe celălalt mal al râului și în procesiune, trupul preotului martir a fost petrecut până la biserica din Crocmaz. După oficierea Slujbei înmormântării, părintele Atanasie a fost înmormântat în curtea bisericii din Crocmaz, unde a slujit în ultimii săi ani de viață pământească. Preoteasa Daria Captarenco, rămasă văduvă, cu cinci copii mici și fără mijloace pentru întreținere primea o pensie modestă. Suferind mari lipsuri era nevoită să ceară hrană gratuită de la azilul obștesc[10].
În timpul celui de–al Doilea Război Mondial, la Crocmaz au fost înmormântați mai mulți ostași români căzuți în luptele pentru eliberarea Basarabiei. După reinstaurarea puterii sovietice, autoritățile locale, pentru a șterge memoria trecutului istoric românesc au dat dispoziție, ca mormintele ostașilor români să fie distruse. Au fost profanate, vandalizate și nivelate cu buldozerul. După anul 2000, localnicii au ridicat o troiţă din lemn în memoria tuturor militarilor români care sunt înmormântați pe teritoriul satului. La Crocmaz își odihnesc somnul de veci 117 ostași și ofițeri români[11].
Aceeași soartă au avut–o și mormintele clericilor și a ctitorilor bisericii din Crocmaz. În anul 1973, locașul sfânt a fost distrus, au fost distruse și mormintele din curtea bisericii. Oamenii de bună credință din localitate au strămutat rămășițile pământești ale clericilor și ctitorilor în cimitirul satului. Potrivit mărturiei localnicilor, preotul Atanasie Captarenco a fost reânhumat alături de rudele sale[12].
[1]ANRM, F. 211, inv. 6, d. 125, f. 876.
[2]Arhiva Bisericii din Izvoare. Evidența Bisericii ”Sf. Parascheva” din satul Izvoare, județul Soroca, anul 1896, p.3.
[3]ANRM, F. 211, inv. 6, d. 49, f. 434.
[4]KEB, nr. 13, 1892, p. 198.
[5]Idem, nr. 19, 1899, p. 507.
[6]Idem, nr. 18, 1902, p. 525.
[7]Справочная книга Кишиневской Епархiи на 1911 годъ. Кишиневъ, 1911, p. 22.
[8]Preot Grigore N. Popescu, op. cit., p. 84-85.
[9]„Голос православной Бессарабской церкви”, nr. 29-32, июль-август 1918 г., стр. 593.
[10]Preot Grigore N. Popescu, op. cit., p. 85-87.
[11]Oficiul Național pentru Cultul Eroilor. Pe urmele eroilor din Basarabia și Ucraina. Sursa: https://once.mapn.ro/pages/view/162
[12]Informații oferite cu multă amabilitate de către preotul din Crocmaz, părintele Anatolie Răilean.
Comments